UNIVERSITATEA a oric?rei societ??i omene?ti”, nerespectarea acestora

UNIVERSITATEA BUCURESTIFACULTATEA DE DREPTMASTER DREPT FISCAL       DEONTOLOGIA PROFESIEI DE AVOCAT           STUDENT     BUCURESTI, 2017        „Avocatul este o constiinta inchiriata”, spunea Feodor Mihailovici Dostoievski despre avocati.                 Pentru a putea dezvolta regulile de deontologie a acestei profesii, consider ca trebuie, mai intai, sa pornesc de la definitia acestui cuvant. Astfel, potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, prin deontologíe se intelege “Doctrin? privitoare la normele de conduit? ?i la obliga?iile etice ale unei profesiuni.

”         In prezent, profesia de avocat este reglementata de dispozitiile Legii nr. 51/1995, de Statutul profesiei de avocat, precum si de Codul Deontologic al avocatilor din Uniunea Europeana.          Art. 1 alin. (1) din Statutul profesiei prevede ca „(1)Profesia de avocat este libera si independenta, cu organizare, functionare si conducere autonome, stabilite in conditiile prevazute de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata, cu modificarile ulterioare, denumita in continuare Lege, si ale prezentului statut”.        Art. 3 alin.

(1) din Statut stabileste faptul ca avocatul are obligatia de a se supune numai legii, statutului profesiei si codului deontologic.           Prin Decizia nr. 1486 din 27 octombrie 2007, Comisia Permanenta din cadrul U.N.

B.R. a decis aplicarea, si in Romania, a Codului Deontologic al avocatilor din Uniunea Europeana, ca fiind si Codul deontologic al avocatului roman, incepand cu 1 ianuarie 2007.         Potrivit acestuia, rmai exact art. 1.2.1., “Normele deontologice sunt destinate s? garanteze, prin acceptarea lor liber consim?it?, buna îndeplinire de c?tre avocat a misiunii sale, recunoscut? ca fiind indispensabil? pentru buna func?ionare a oric?rei societ??i omene?ti”, nerespectarea acestora putand conduce chiar la aplicarea unei sanc?iuni disciplinare de catre organele profesiei de avocat.

          Desi Codul deontologic al avocatilor din UEprevede anumite obligatii in sarcina acestora, in ceea ce priveste principiile generale ale profesiei de avocat, relatia dintre avocat si client, relatia dintre avocati, pe cea dintre avocat si magistrati, este lasata, totusi, la latitudinea fiecarui barou, posibilitatea stabilirii unor norme concrete, specifice care provin din propriile sale traditii.          Astfel, potrivit art. 1.

2.2., ratiunea acestei facultati este aceea ca normele trebuie adaptate organizarii si domeniului de activitate al profesiei in fiecare stat membru, potrivit legislatiei nationale ale acelui stat. Totusi, potrivit tezei finale ale aceluiasi articol, normele specifice fiecarui barou trebuie sa se refere la aceleasi valori, relevand o baza comuna.           Prin Hotararea nr. 268 din data de 17 iunie 2017, Consiliul Uniunii Nationale a Barourilor din Romania a aprobat Codul Deontologic al Avocatului Roman, care va intra in vigoare incepand cu 1 ianuarie 2018, care, practic, a introdus noi principii, le-a dezvoltat pe cele deja existente si a lamurit aspectele controversate in practica cu privire la anumite probleme.

          Potrivit legislatiei interne actuale, principiile fundamentale ale exercitarii profesiei de avocat sunt consacrate in art. 1 si 2, art. 14, art. 35, art. 36, art. 39, art. 41, art. 43, art.

44, art. 46, art. 48, art. 49 din Legea nr. 51/1995, art. 1-13, art. 26, art. 109, art.

128, art. 173-178, art. 228, art. 238, art 243, din Statutul profesiei, respectiv in art. 2.1, art. 2.3, art.

2.4, art. 4.1, art. 4.3, art. 4.

4, art. 5.1, art.

5.2, art. 5.5 din Codul Deontologic.

Acestea sunt: principiul legalitatii, principiul independentei, principiul libertatii, principiul autonomiei si descentralizarii si principiul pastrarii secretului profesional, principiul confraternitatii si respectului reciproc, principiul demnitatii si onoarei profesiei de avocat.         Dintre acestea, in cele ce urmeaza voi trata principiile legalitatii, independentei si cel al pastrarii secretului profesional. Toate aceste principii contin reguli si norme de etica si deontologie profesionala a avocatilor, atat in raport cu profesia, cat si cu clientii si celelalte persoane fizice sau juridice cu care intra in contact, precum si in relatiile dintre avocati.         In ceea ce priveste principiul legalitatii, acesta exprima faptul ca activitatea de avocat se exercita numai in conformitate cu dispozitiile legale incidente in materie, in sensul ca, in primul rand, avocatii trebuie sa fie inscrisi pe tabloul avocatilor din cadrul Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, acestia trebuie sa desfasoare numai activitatile prevazute de art. 3 din Lege, iar in relatia cu clientul, avocatul va desfasura aceste activitati numai in limitele Legii nr. 51/1995, ale Statutului si Codului Deontologic, avand in vedere, bineinteles, propriul sau rationament profesional.

                  Principiul independentei presupune ca “in exercitarea profesiei sale, avocatul este independent si se supune numai legii, Statutului profesiei si Codului deontologic.”          In raport cu profesia, independenta avocatului se manifesta sub forma unei independente absolute, ferite de orice fel de presiune sau influenta din partea oricarei persoane, fizice sau juridice, de drept public sau de drept privat. In acest sens, art. 7 alin.

(3) din Statut prevede ca “avocatul nu poate fi supus niciunei restrictii, presiuni, constrangeri sau intimidari din partea autoritatilor sau institutiilor publice ori a altor persoane fizice sau persoane juridice”. Alin. (4) al aceluiasi text de lege prevede ca “independenta avocatului nu poate prejudiciainteresele clientului sau”.          Dimpotriva, reprezinta o atingere adusa independentei, conform art. 109 alin. (3) din Statutul profesiei, “existenta unui interes propriu ori al persoanelor apropiate lui in cauza ce i-a fost incredintata, prestarea de activitati avocatiale in scopul de a de face placut clientilor, magistratilor sau publicului, prestarea de activitati avocatiale din simpla complezenta, existenta oricaror presiuni in scopul nerespectarii secretului profesional”.

         In raport cu magistratii, desi avocatul este obligat sa dea dovada de respect si curtoazie fata de instanta, totodata, acesta este obligat sa asigure o reprezentare minutioasa, constiincioasa, a clientului sau, fara a tine seama de propriile interese, ori fara a-i fi teama de reactiile magistratilor in acest sens, ori ale oricarei alte persoane.          Acest principiu include, deci, si obligatia unei pledoarii cuprinzatoare, in care avocatul sa expuna judecatorului cazul clientului sau, argumentele juridice, de drept si de fapt, etc., fiind necesar un anumit timp acordat de instanta in acest sens. Corelativ acestei obligatii este si obligatia instantei de a acorda timpul necesar si suficient pentru ca avocatul sa isi poata apara clientul cat mai bine cu putinta. In practica, insa, lucrurile nu stau chiar asa, fiind cazuri in care instanta limiteaza pledoariile avocatilor chiar si la 2-3 minute, ceea ce, evident, nu permite acestora sa realizeze o aparare corespunzatoare.